Pasiunea mea legata de sah vine de la vreo 8 ani, insa nu a fost cultivata niciodata cu adevarat.
Nu am reusit vreodata sa inteleg cum unii pot citi acele carti de sah cu rezumate de partite si chiar sa inteleaga de ce e5-d8 cu adevarat si nu orice alta mutare. Logica din spatele mutarii in sine si scopul urmarit.
Niciodata un jucator bun, am exersat cand si cand, uneori Continuă lectura
Soarele isi scoate dintii printre nori. Ma ascund de el intr-un colt al patului, dar el insista… Cedez, deschid un ochi.
Un zambet de copil frumos ii apare pe fata si imi rade din tot sufletul lui cald. Se apropie misunand de-a busilea-tras in maini de fata mea si incepe sa ma mangaie pe barba nerasa de duminica. Miroase a copil mic, parfumul acela pe care nu il gasesti nicaieri altundeva in lume.
Frumoasa mea blonda sta si citeste in liniste undeva prin casa, iar cand aparem razand amandoi in fata ei ne face cadou un zambet de milioane.
Dupa un pic de joaca, sufletul mic incepe sa smiorcaie putin de foame, somnic si plictiseala. Incepem sa lipaim lapticul ce ni-l da tata, de parca nu ar mai exista nimic altceva in lumea asta.
Cand nu mai vrea incepe sa rada catre noi, sperand ca ne convinge sa il lasam in pace. Radem toti trei fericiti si ne mai jucam putin, dar tot reusim sa papam tot ce a fost in sticluta. I se face somnic si il pun in patut, iar el isi ia elefantelul in brate si adoarme zambind.
Cei doi oameni mari privesc fericiti catre sticla de lapte goala si isi dau seama ca, dupa un an foarte greu, sticla aceea golita de lapte e de fapt plina cu fericire.
O duminica minunata sa aveti!
Pentru aceia dintre voi care vor sa invete dupa alte standarde decat cele locale, MIT si Harvard ofera cursuri gratuite pentru diverse specialitati.
Unul dintre ele este Continuă lectura
Va mai amintiti de acele persoane arogante din anii ’80-’90, cu functii obscure in lumea reala, care insa iti puteau face viata un iad doar pentru ca erau in spatele unui ghiseu?
Acele casiere scarboase de la Enel, care pareau instalate de vreo zeitate pe post si iti raspundeau superior si enervat „Baiatu’ ati cam intarziat vreo 2 zile luna asta! Sa nu se mai intample, da?”
Sau atotputernicii de la Romtelecom, cu care trebuia sa te porti cu manusi, ca altfel nu mai primeai telefon veac! Fiecare functionar de pe lantul de aprobare iti explica cat de important este si te privea cu superioritatea aia scarbita cand te aplecai sa li te adresezi…
Importanta aia deosebita pe care si-o dadeau functionarele de la Posta… „Vreti 2 timbre fiscale? NU LA BIROUL ASTA!!!” Stati la coada ailalta!
Plimbandu-ma zilele trecute prin oras vedeam sediul gol al Romtelecomului, casieriilor inchise ale vechiului Enel imi aminteam cum imi venea de fiecare data sa le pleznesc vazandu-le asa pline de importanta… Dar ce s-a intamplat cu toti acei oameni? Au fost restructurati, dati afara, educati sa se poarte mai cu respect. Iar cei care nu au invatat asta sper ca au ramas neangajati. In locul importantelor casiere de la Enel gasesc un automat bancar, telefonia vor vreo 5 oameni sa mi-o bage pe gat iar timbrele tin de trecut.
Pentru asta iubim unii din noi capitalismul asta, cu toate neajunsurile lui : nimeni nu e intangibil, oricine trebuie sa se poarte decent cu clientul lui. Stiu ca sunt bucurii marunte, dar ma zgaria pe creier sa aud cata importanta isi dadeau electricieni, plimbatori de hartii sau capsatori de bilete.
Nu va temeti, daca inca le duceti dorul , mai puteti gasi cateva specimene de-astea la Posta Romana. 3 persoane plimba 2 hartii, eventual tinandu-ti morala ca nu ti-ai schimbat inca buletinul care iti expira la sfarsitul anului viitor.
Ca sa raspund intrebarii din titlu: prin evolutie. Probabil la fel cum vom scapa si de restul obiceiurilor proaste de pe lumea asta.
PS. Bine v-am gasit din nou, dupa o lunga absenta! Imi era dor de voi!
Il vezi ca e stingher cand lumea i se adreseaza, insa demn si atent. Cravata ii sta mereu putin stramb in poze, chiar daca si-a aranjat-o mereu cu cea mai mare atentie.
A fost de mic in lumina reflectoarelor si asta l-a facut probabil sa fie mereu tensionat cand apare in public. Anii au trecut greu peste fruntea lui si uneori ii surprinzi in ochi acea privire de copil care nu a apucat sa se joace. Poate pasiunea lui pentru masini a fost o refulare a acestor lipsuri. Si acum, la 92 de ani, parca ar cauta prin sala privirea aprobatoare a mamei prin sala. ..
Maiestate, nu toti romanii au uitat ce va datoreaza si de ce meritati stima noastra.
De ziua regalitatii, va multumim ca ne-ati dat Domn, Tara si Regat.
Stoie's Blog 